Pancreatita cronică
Insuficienţa pancreatică - Pancreasul exocrin
Neoplaziile pancreatice
Abcesele,chiştii şi pseudochiştii pancreasului exocrin
Bolile pancreatice la animalele de fermă
Pancreasul exocrin este format din acini
glandulari celulele acestora conţinând granule de zimogen pe care le descarcă
prin exocitoză în ductele pancreatice.
În funcţie de stimulul primit pancreasul secretă
două tipuri de sucuri: unul foarte alcalin dar sărac în enzime şi unul bogat în
enzime dar cu volum redus. În mod normal sucul pancreatic reprezintă un amestec
între cele două tipuri de sucuri.
Sucul pancreatic conţine apă (+95%), substanţe
anorganice şi substanţe organice.
Substanţele anorganice sunt: cationii de sodiu,
potasiu, calciu şi magneziu şi anionii de bicarbonat, clor, fosfat şi sulfat.
Cu cât debitul secretor este mai mare cu atât creşte şi concentraţia ionului de bicarbonat.
Substanţele organice sunt reprezentate de următoarele enzime: proteaze, lipaze
şi amilază. Proteazele sunt de mai multe tipuri: tripsina, chimotripsina,
carboxipeptidaza, ribonucleaza şi dezoxiribonucleaza, acestea fiind secretate
sub formă inactivă (27).
Tripsina este secretată sub formă de tripsinogen
care este activat de enterokinază (enzimă secretată de mucoasa duodenală).
Tripsinogenul activat de enterokinază este transformat în tripsină, enzima
având pe lângă rolul de scinda legăturile peptidice ale unor aminoacizi bazici
(arginina) şi acela de a activa celelalte proteaze pancreatice.
Chimotripsinogenul este convertit sub acţiunea tripsinei în chimotripsină cu
rolul de a scinda legăturile peptidice ale aminoacizilor aromatici
(fenilalanina, tirozina). Carboxipeptidaza este secretată sub formă de
procarboxipeptidază şi activată de tripsină.
Una dintre cele mai grave boli pancreatice este
pancreatita acută hemoragică. În această afecţiune tripsina este activată în
canalele pancreatice pe care le digeră. În al doilea rând tripsina activează
fosforilaza care va duce la formarea lizolecitinei din lecitină (component
normal al bilei), lizolecitina ducând la distrugerea ţesutului pancreatic şi
necroza lipocitelor înconjurătoare. Acest fapt face ca tripsina să fie enzima
„centrală” a patologiei pancreatice (297).
Sucul pancreatic conţine de asemenea şi un
Inhibitor al tripsinei (Serine protease inhibitor Kazal type 1) care se combină echimolecular cu tripsina şi
previne acţiunea distructivă a enzimei asupra parenchimului pancreatic.
Lipaza pancreatică este secretată sub formă activă,
capacitatea ei fiind mărită de aminoacizi, ionii de calciu şi sărurile biliare.
Sărurile biliare au rolul de emulsionare a grăsimilor, lipaza pancreatică
acţionând doar la nivelul interfeţei
grăsimi – apă. Cu cât emulsia de grăsimi este mai fină cu atât
eficacitatea enzimei este mai mare.
Amilaza pancreatică este similară amilazei
salivare şi acţionează asupra amidonului sau glicogenului.
Patologia pancreatică constă din: pancreatita
acută şi cronică, insuficienţa pancreatică, neoplaziile pancreasului exocrin,
abcesele, chiştii şi pseudochiştii pancreatici.
Dar cu toate că patologia pancreasului este aşa de
bogată, diagnosticul este de multe ori dificil de stabilit datorită tabloului
clinic nespecific şi a asocierii bolilor pancreatice cu afecţiuni ale
viscerelor învecinate: ficat, stomac, intestin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu