Bolile Pancreatice la animalele de fermă

Patologia Pancreasului exocrin

Bolile pancreatice sunt rar diagnosticate la animalele de fermă, la cabaline fiind întâlnte atât pancreatitele acute cât şi cele cronice faţă de bovine la care au fost diagnosticate doar formele cronice (52).

Cauzele afecţiunilor pancreatice sunt multiple: migrarea larvelor de paraziţi, infecţii bacteriene sau virale, pancreatite  imunologice, inflamaţii ale viscerelor învecinate (canale biliare), alte inflamaţii, carenţe în vitamina A, E, seleniu sau metionină, intoxicaţii cu vitamina D. Alte medicamente toxic pancreatice sunt: furoseidul, tetraciclina, estrogenii, corticosterozii sau sulfonamidele. La cabaline au fost descrise cazuri de pancreatite în urma supraalimentaţiei cu  grâu (52).

Patogeneza este comună cu cea observată la animalele de companie, respectiv activarea enzimelor şi autodistrugere pancreatică.

Tabloul clinic este nespecific, pacienţii manifestându-se prin crize gastrointestinale: colici, reflux gastric, şoc hipovolemic: tulburări cardiovasculare consecutive şocului (tahicardie, tahipnee, reumplere capilară întârziată); revărsate cavitare şi prezenţa de lichide în lumenul intestinal.

Diagnosticul de laborator este dificil, confirmarea realizându-se cel mai adesea morfopatologic. La cabaline se poate încerca determinarea amilazei serice, a activităţii lipazei, nivelul tripsinei plasmatice  precum şi concentraţia amilazei din lichidul peritoneal.

Amilaza serică variază (normal) între  14 şi 35 IU/L (cabaline) iar amilaza din lichidul peritoneal prezintă valori între 0 şi 14 UI/L. (52). Creşterea valorilor enzimelor pancreatice trebuie atent interpretate deoarece creşteri ale acestor valori se mai observă în: enterită proximală, colici, insuficienţă renală, distrugeri ale mucoasei intestinale. Totodată nu trebuie uitat faptul că amilaza are şi origine salivară (în cazul determinărilor amilazei totale) iar lipaza poate avea şi origine hepatică.

Diagnosticul se poate suspiciona pe baza semnelor clinice, a examenelor morfopatologice anterioare (în cazul efectivelor de animale) precum şi a creşterii amilazei peste 700 UI/L. În cazul pancreatitei acute, nivelul amilazei din lichidul peritoneal este mai mare decât al amilazei serice (52).

Examenul ecografic nu oferă informaţii concludente, cu toate că la bovine au fost descrise diferite tehnici pentru vizualizarea lobului pancreatic drept (52).

Profilaxia pancreatitelor cronice se realizează prin deparazitări periodice, controlul glicemiei (pancreatitele evoluează atât cu semne digestive cât şi endocrine – diabetul zaharat), administrarea de vitamine  din grupul A şi E sau a seleniului.

Tratamentul în cazul pancreatitelor acute este simptomatic: sondaj nasogastric pentru prevenirea rupturii gastrice, controlul colicilor, rehidratări masive şi tratament specific prevenirii instalării şocului.