Neoplaziile pancreasului exocrin sunt rare la
animalele de companie, dintre acestea mai frecvent fiind menţionat
adenocarcinomul.
Adenocarcinomul evoluează cel mai frecvent
sublcinic până în momentul când apar metastazele. Nelson şi Couto, 2009 relatează
faptul că adenocarcinomul pancreatic poate evolua de sine stătător sau în
asociere cu unele sindroame paraneoplazice (ansamblu de manifestări clinice
care evoluează simultan cu un cancer dar fără raport direct cu acesta sau cu
metastazele sale – www.dictionar.romedic.ro) cum ar fi: paniculita sterilă a câinelui,
alopecia cu dermatita „lucioasă” a pisicii (shiny
skin in cats) şi hipercalcemia (figura 67)(108).
Diagnosticul diferenţial trebuie să se realizeze
faţă de hiperplazia nodulară a pancreasului exocrin (la animalele în vârstă) în
care se observă densificări multiple de dimensiuni reduse în masa pancreatică
dar care la examenul histologic se remarcă hiperplazie şi nu neoplazie.
Tot la pisici şi câini se pot observa focare
masive intrapancreatice dar acestea reprezintă o necroză/fibroză a grăsimii şi nu neoplazii. Şi în acest caz
examenul histopatologic stabileşte diagnosticul de certitudine.
Spre deosebire de adenocarcinomul pancreasului
exocrin, pancreasul endocrin poate prezenta mult mai frecvent tumori
neuroendocrine ca insulinomul sau gastrinomul (sindromul Zollinger-Ellison)(365)
(v. endocrinologia).
Prognosticul este grav deoarece adenocarcinomul
evoluează asimptomatic, este extrem de agresiv, produce metastaze şi nu
răspunde la chimioterapie sau radioterapie (297).
Figura 67.
Tumoare intrapancreatică la
pisică (confirmare histopatologică)
- colecţie Dr. Cristian
Brebu -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu