Meteorismul
ruminal (rumen şi reţea) constă dintr-o
dilataţie excesivă a organului, dilataţie ce deformează flancul stâng al
animalului. Meteorismul ruminal (ruminoreticular) poate evolua sub două forme:
forma gazoasă, cu deformarea în partea superioară stângă şi meteorismul spumos,
cu distensia părţii stângi – superioare şi ventrale (figura 12).
Figura 12
Schemă privind deformarea
abdomenului la bovine
în meteorismul ruminal
(privire caudo-cranială)
A. aspect normal; B.
meteorism gazos; C. meteorism spumos
(după Stober M., Dirksen G.
– Bovine Pract., 1977, 12, 35-38. – cit. Radostits O.M. şi col., 2007)(reproducere cu permisiunea editurii)
Incidenţa
meteorismului ruminal. Afecţiunea se întâlneşte la toate rumegătoarele, dintre
acestea bovinele par a fi mai predispuse, în special cele din rasele
perfecţionate.
În privinţa
anotimpului, primăvara şi toamna sunt sezoanele când meteorismul acut se
întâlneşte mai frecvent. Acest fapt este legat de caracteristicile nutreţurilor
(mai ales primăvara): furaje verzi, cu conţinut mare de apă şi cu conţinut
ridicat de proteine solubile; toamna, bruma
ca şi roua determină frecvent meteorism acut.
Mortalitatea variază între 0,1 - 0,2% şi 3% (333).
În ceea ce priveşte momentul declanşării, meteorismul ruminal acut apare mai
ales dimineaţa când animalele sunt scoase pe păşune fără ca roua să dispară de
pe furaje.
Etiopatogeneza. Meteorismul
ruminal acut (timpanismul) recunoaşte două cauze principale: furajele gazogene
şi reducerea/stoparea eructaţiei. Aceşti
factori determină producerea în exces a gazelor sau spumei şi reducerea sau
blocarea eliminării acestora.
Din prima
categorie fac parte furajele
timpanogene: legume, nutreţuri verzi, păşunarea animalelor dimineaţa pe
păşuni acoperite de rouă, nutreţul verde „pălit” sau încins în grămezi, sfecla şi reziduurile de la
industria de prelucrarea a acesteia, nutreţurile fin tocate, grăunţele. Aceste
furaje au un conţinut mare de apă, zaharuri sau proteine şi puţine fibre.
La viţei,
meteorismul se poate produce (rar) fie
datorită refluxului de lapte din cheag în diverse gastropatii, fie lipsei
refluxului de închidere a jgheabului esofagian; în ambele cazuri laptele ajunge
înapoi în prestomace unde suferă un proces de fermentaţie anormală, timpanogenă
(44).
A doua cauză a
meteorismului ruminal o constituie obstrucţie
esofagului (meteorism secundar), fapt ce împiedică eliminarea gazelor
produse în mod fiziologic în rumen.
Alte cauze
(meteorism simptomatic) sunt: intoxicaţiile cu plante ce conţin nitraţi,
uleiuri eterice, alcaloizi, saponine sau tioglicozizi; intoxicaţiile cu compuşi
arsenicali, fosforici sau ai plumbului. Meteorismul secundar poate însoţi:
antraxul, turbarea, teteanosul, listerioză,
bradsotul (toxiinfecţie alimentară a ovinelor produsă de Clostridium
septicum), cauze nervoase, hipocalcemia, boli nervoase, indigestie vagală,
acidoză.
Schematic,
patogeneza meteorismului ruminal acut este redată în tabelul 5.
Tabelul 5
Patogeneza Meteorismului ruminal acut
(H. Bârză şi col., 1981)
Simptomatologia.
Meteorismul ruminal acut evoluează sub două forme:
1.
Meteorismul
ruminal gazos
2.
Meteorismul
ruminal spumos
Fubini Susan şi
Divers Th.J., 2008 mai descriu o formă de meteorism, respectiv Timpanismul cu
gaze şi lichide (Fluid and gas bloat –
engl.), situaţie întâlnită în ruminita-abomazita produsă de clostridii şi la vacile cu acidoză
ruminală severă.
Simptomatologia
apare rapid, meteorismul acut fiind una din urgenţele medicale ale rumegătoarelor. Astfel, în cazul animalelor
crescute pe păşune, acestea pot fi găsite moarte, cu abdomenul foarte dilatat
şi rumenul aflat în tensiune crescută.
Clinic se
remarcă debutul brusc cu evoluţie rapidă: distensia rapidă a rumenului cu
umplerea golului flancului stâng şi extinderea spre zona dorsală. La examenul
transrectal, rumenul este în tensiune şi tinde să ocupe şi partea dreaptă
laterală şi ventrală a abdomenului.
Distensia
rumenului determină compresiune diafragmatică şi presiune pe pulmoni, fapt ce
determină apariţia dispneei medii sau grave. Animalul refuză decubitul,
datorită sufocării.
Introducerea
sondei bucoesofagiene sau a trocarului (ruminocenteză), va determina eliminarea
rapidă a gazelor cu revenirea stării generale – în cazul formei gazoase. În
forma spumoasă, introducerea sondei (sau trocarului) nu este urmată de eliminarea conţinutului
ruminal, starea generală agravându-se în continuare.
În formele
secundare altor afecţiuni (hipocalcemie, acidoză, indigestii) alături de
deformarea abdominală apar şi semnele afecţiunii primare.
În cazul
nerezolvării terapeutice, animalul intră în şoc şi moare.
Diagnosticul
diferenţial între forma gazoasă şi cea spumoasă se face pe baza sonsajului sau
a ruminocentezei.
Diagnosticul de
meteorism primar se stabileşte pe baza
apariţiei bruşte şi pe analiza nutreţurilor consumate.
Diagnosticul
diferenţial se impune faţă de meteorismul secundar (obstrucţia esofagului),
situaţie în care sondajul esofagian nu se poate realiza.
În cazul
Indigestiei vagale, deformările abdominale se
realizează progresiv pe o durată mai mare de timp (câteva zile –
săptămâni); slăbire, fecale în cantitate redusă; alături de deformarea stângă
apare şi deformare ventrală dreaptă.
Tetanosul se
manifestă prin semne caracteristice: contracturile şi rigiditatea
membrelor şi cozii.
Carcinomul,
papilomatoza esofagului şi reţelei
precum şi actinobaciloza nu pot fi diagnosticate intra vitam (cel mult în urma ruminotomiei).
Atenţie ! la
animalele găsite moarte pe păşune, timpanismul ruminal este una din
modificările cadaverice obişnuite. În aceste cazuri trebuie făcut diagnosticul
diferenţial faţă de: muşcăturile de şerpi, de moartea prin fulgerare, antrax
sau infecţiile cu spori de clostridum (ex. Blackleg – este o boală produsă de
sporii de Clostrium chauvoei şi afectează bovinele între 6 luni şi 2 ani care
păşunează pe soluri contaminate). În toate aceste cazuri diagnosticul este unul
de excludere: depistarea leziunilor specifice afecţiunilor amintite: muşcături
de şarpe, arsuri, diagnostic hematologic, bioprobă etc. (v. Bolile infecţioase)(333).
Morfopatologic meteorismul
ruminal acut se caracterizează prin distensia evidentă a abdomenului –
respectiv a rumenului, la deschiderea acestuia găsindu-se spumozitate sau gaze.
Secundar apar leziuni circulatorii: venectazie generalizată, paliditatea
ficatului, congestie sau hemoragii pulmonare. În cazul şocului, hemoragiile
apar şi la nivelul subepicardic şi subendocardic.
În meteorismul
secundar se depistează şi leziunile cauzelor primare.
Radostits O. M.
şi col., 2007 caracterizează tabloul morfopatologic printr-o congestie a
organelor anterioare (inclusiv limbă şi sinusuri) şi anemie la nivelul trenului
posterior (consecutivă compresiunii ruminale).
Evoluţia este
rapidă, de multe ori animalele (vacile sau oile, crescute pe păşune) fiind
găsite moarte. Prognosticul este
rezervat sau grav, în funcţie de starea clinică a animalului şi mai ales
de numărul animalelor afectate. Forma spumoasă este mult mai gravă decât cea
gazoasă. În cazul meteorismului secundar intervin şi bolile primare care
pot determina un prognostic sever (ex.
ocluzia esofagiană la nivel intratoracic).
Profilaxia ţine
foarte mult de instruirea proprietarilor (văcarilor sau ciobanilor): păşunarea
dimineaţa după ce roua „s-a ridicat”; administrarea iniţială de fibroase
(minimum 1 - 2 kg pentru taurinele adulte).
Se vor evita păşunile cu peste 50% leguminoase tinere, cu plante
crescute luxuriant, cu conţinut crescut de apă şi puţine fibre, înrourate sau
reci (brumă).
Profilactic, pe
păşunile timpanogene se pot pulveriza grăsimi minerale, vegetale sau animale
sau se administrează oral grăsimi diverse (50 – 100 g. zilnic)(44). Mircean
M.V. recomandă aspersiuni foliare a unor surfactanţi neionici de tipul
poloxalenului (274). Substanţa mai poate fi administrată metafilactic la bovine
(10 - 20 g/zi/animal). Din grupa ionoforilor, acelaşi autor mai recomandă
utilizarea monenzinului sub forma unor capsule cu eliberare intraruminală
controlată (300 mg substanţa activă/zi), acesta protejând împotriva
meteorismului spumos pe o perioadă de 100 zile de păşunat.
Tratamentul. În
toate situaţiile trebuie obţinută permisiunea proprietarilor pentru
intervenţiile ce urmează a fi efectuate, aceasta deoarece moartea poate
interveni în orice moment, iar dacă aceasta urmează după ruminocenteză, poate
crea suspiciuni.
În cazul
apariţiei meteorismului ruminal acut, toate vacile (sau oile) se scot de pe
păşunea respectivă. Pericolul major este să nu apară la mai multe vaci
concomitent, deoarece în cazul acestor urgenţe, medicul veterinar nu le poate
rezolva – meteorismul ruminal acut fiind o urgenţă maximă.
În primul
moment, se deschide larg gura animalului, se scoate limba şi se fac tracţiuni
uşoare în scopul declanşării eructaţiei.
Singura manoperă
de salvare a animalului este doar ruminotomia. Odată animalul căzut, acesta
moare în câteva minute şi sunt citate cazuri când multe animale au murit
deoarece proprietarii au şovăit în privinţa aplicării ruminotomiei (333). În lipsa trocarului specific, ruminotomia se
realizează cu un cuţit ascuţit, incizia de 10 - 20 cm făcându-se la mijlocul
fosei paralombare stângi (deşert) (practic în zona cu sonul timpanic cel mai
evident). Incizia cuprinde pielea şi peretele ruminal până în interiorul
rumenului. În acest moment apare o „explozie” de conţinut ruminal cu
ameliorarea stării generale a animalului. După rezolvarea situaţiei, se fac
spălături locale cu ser fiziologic contaminarea cavităţii ruminale fiind
minimă: apăre o peritonită localizată la nivelul inciziei, aceasta tratându-se
medicamentos (toaletă, pensulaţii cu tinctură de iod, antibioterapie locală).
În cazul
trocarului, se incizează în prealabil pielea, după care trocarul cu canula se
introduc în rumen. După pătrunderea acestora, trocarul se scoate, canula rămânând
fixată la rumen, până la eliminarea gazelor. Radostits O.M. şi col., 2007
insistă asupra faptului ca pe parcursul efectuării ruminocentezei, proprietarul
să fie în permanenţă informat asupra
manoperelor care se efectuează (scopul, riscurile care apar în lipsa
ruminotomiei, lipsa accidentelor majore în cazul efectuării manoperei etc.).
Canula poate fi lăsată pentru mult timp în cazul meteorismului cronic. O
importanţă aparte o are diametrul trocarului: nu este recomandat să se
folosească trocare cu diametre mai mici, spre exemplu, trocare de la oi la
bovine, cu toate că mărimea redusă a acestora face comodă purtarea permanentă a
lor asupra medicilor veterinari, mai ales în sezoanele cu risc crescut de
apariţie a timpanismului.
Pentru
stimularea salivaţiei este bine ca animalului să i se fixeze un băţ în gură.
O problemă
deosebită o pune meteorismul acut spumos, aceasta deoarece în momentul când se
introduce trocarul, se elimină o cantitate redusă de gaz, urgenţa persistând.
În acest caz se introduc în rumen (prin sondă, prin trocar, sau prin ac –
puncţie ruminală) substanţe antifermentescibile.
Uzual se
introduc uleiuri minerale (ulei de parafină) sau vegetale (ulei de porumb, soia
sau floarea soarelui; ulei de in), lapte (1 litru), acestea reducând tensiunea
superficială. Cantitatea recomandată este de 250 ml, dar uzual se introduc
peste 500 ml (333). În ultimul timp se recomandă surfactante sintetice de tipul
poloxalen (1/2 litru) sau medicamente pe bază de silicon (ex. Sicaden, Tympasol
– 50 ml în 3 - 5 litri de apă. La ovine sau caprine doza se reduce la 1/3 sau
1/4)(173, 274, 333).
Ulterior,
animale sunt monitorizate timp de 2 - 3 zile: funcţia ruminală, starea
generală; treptat se introduc furaje fibroase şi în cazul realizării
ruminocentezei, se tratează peritonita localizată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu