11. Obstrucţia – parezia
foiosului
Sub denumirea de
obstrucţie/parezie a foiosului se descrie o indigestie caracterizată prin
uscarea şi împâstarea conţinutului acumulat în exces, alături de modificări de
tonus şi motilitate a pereţilor foiosului. Afecţiunea se întâlneşte sporadic la
bovine fiind rar citată la ovine (44).
Etiopatogenetic,
obstrucţia foiosului se produce prin
greşeli de igienă alimentară, în urma administrării de furaje tăiate prea
scurt, uscate, lignificate sau alterate,
îngheţate, a lipsei adăpării, în urma consumului de otavă, schimbarea
bruscă a raţiilor, etc. Secundar, parezia foiosului apare în urma
reticuloperitonitei traumatice, afecţiunilor hepatobiliare sau omazitei.
Simptomatic apare în febra catarală, pesta bovină, hemosporidioze, intoxicaţii
botulinice sau cu plumb (7).
Clinic,
indigestia se manifestă prin două forme: uşoară şi gravă.
Forma uşoară
evoluează cu abatere, constipaţie discretă, meteorism ruminal moderat, scăderea
producţiei de lapte, gemete, eventual parezia prestomacelor, răspuns la probele
pentru evidenţierea durerii în reticulită. La percuţia zonei foiosului apare
son mat.
În forma gravă,
starea generală este alterată, marile funcţii sunt modificate şi apar colicile.
În plus se mai remarcă inapetenţă şi atonia prstomacelor.
Morfopatologic.
Foiosul apare mult mărit, cu conţinut în cantitate crescută şi uscată. Mucoasa
prezintă necroze şi ulcere, citându-se chiar perforaţii ale foiosului urmate de
peritonite (7).
Diagnosticul
este dificil de stabilit pe baza
semnelor clinice, laparatomia
exploratoare confirmând diagnosticul.
Diagnosticul
diferenţial se face faţă de indigestiile ruminale biochimice, de metalopatii,
hepatitele supurative, de enteropatiile topografice ca şi de dilataţia
cheagului însoţită de deplasarea foiosului sub flancul drept deasupra cheagului, acesta fiindde
cele mai multe ori mărit în volum (44).
Tratamentul este
conservativ sau chirurgical în funcţie de starea clinică. Conservativ se
administrează cu sonda cantităţi mari de apă în care se includ laxative (ex.
sulfat de sodiu 200-300 gr.) şi mucilag de in. Nutriţia va consta din nutreţuri
moi: iarbă, siloz, sfeclă (în ultimele 2 cazuri există pericolul acidozei).
În caz de
insucces se practică laparatomia, urmată de masarea foiosului, după înmuierea
conţinutului (prin sondă) cu apă sau ulei de parafină (0,5 – 1 litru).
Ulterior se
administrează soluţii rehidratante, săruri de calciu, vitaminoterpie şi
reînsămânţarea rumenului (173).
12. Deplasarea foiosului
Susan Fubini şi
Th. J. Divers, 2008 au diagnosticat
câteva cazuri de deplasare a foiosului în partea superioară dreaptă a
abdomenului, în dreptul ultimei coaste. Cazurile au fost diagnosticate prin ETR
şi au fost confirmate necropsic (156).
Clinic,
animalele au prezentat anorexie şi scăderea producţiei de lapte. La percuţie
s-a perceput o zonă redusă de
hipersonoritate (ping) în dreptul deplasării foiosului (coasta a XIII-a).
Autorii au
descris doar afecţiunea neîncercând la acea dată să remedieze chirurgical
afecţiunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu