Indigestia
biochimică simplă se caracterizează prin reducerea digestiei şi a sintezei
consecutivă dezechilibrului microsimbionţilor ruminali. Spre deosebire de
celelalte indigestii biochimice ruminoreticulare nu se evidenţiază
ruminotoxicoză (7).
Etiopatogeneza.
Indigestia biochimică simplă poate fi indusă de următorii factori:
Ø dezechilibrele raţiilor alimentare:
carenţe minerale, proteice, glucidice;
Ø solicitări deosebite privind reprofilarea
microsimbionţilor dependente de:
schimbări bruşte şi repetate ale raţiei, nutreţuri tăiate scurt (mărunţite),
flămânzirea, adăparea necorespunzătoare (cantitativă şi calitativă), dereglări
de orar alimentar (în zilele de sărbătoare sau de „salariu”);
Ø poluare chimică a ingestei sau
administrarea de antimicrobiene oral;
Aceste cauze
determină o schimbare a profilului microsimbionţilor, cu perturbarea
consecutivă a digestiei de la nivel ruminal.
Clinic,
indigestia debutează prin hipogalaxie şi scăderea grăsimii din lapte. Acest sindrom scăzut al grăsimii din lapte (engl. low fat milk syndrome) este o
manifestare comună a indigestiilor biochimice ruminoreticulare (44).
Alte semne:
apetit capricios, uşoară parezie a prestomacelor, zgomote de „gâlgâitură”, son
amforizat la nivelul rumenului. Prelungirea indigestiei poate determina
meteorism ruminal recidivant, slăbire, anemie, cetoză secundară, pică,
hipoproteinemie şi insuficienţă hepatică.
Diagnosticul se
bazează pe modificarea laptelui, pe semnele ruminale şi generale, coroborate cu
datele privind deficienţele în furajarea animalelor.
Confirmarea şi
diferenţierea faţă de alte indigestii ruminale se face prin examinarea conţinutului ruminal:
consistenţă scăzută, de culoare gri - cafenie, cu pH neutru sau deviat spre
alcalinitate, cu scăderea puterii de fermentaţie, reducerea numerică a
infuzorilor şi modificarea raportului dintre diferitele categorii (mici,
mijlocii şi mari).
Evoluţia este
obişnuit subacută sau cronică în funcţie de timpul deficienţelor alimentare.
Prognosticul
vital este favorabil, fiind rezervat
prognosticul economic.
Tratamentul de
bază este cel dietetic: respectarea necesarului
cantitativ şi calitativ al proteinelor, glucidelor şi mineralelor.
Suplimentar se poate adăuga în raţie drojdie de bere şi ruminative (ex. Rumisan
20-40 ml în ½ - 1 litru de apă de 2 - 3 ori/zi – rumegătoarele mari – Licperta
E., 1980). În formele grave se poate apela la reînsămânţarea rumenului de la
animalele sănătoase sau de la animale sacrificate. Conţinutul se administrează
la temperatura camerei, în apă uşor călduţă în decurs de 8-12 ore de la
recoltare. Cantitatea este de 2 - 10 ml/kg în funcţie de talia animalelor
sacrificate (45).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu