Ulcerul Gastric

Bolile  stomacului - cabaline

Ulcerul gastric la cabaline este o afecţiune multifactorială descrisă mai ales sub denumirea de Sindromul ulcerului gastric al cabalinelor („equine gastriculcer syndrome”) – Murraz M.J., 2009 (52). Acest sindrom cuprinde o serie de leziuni ale stomacului, leziuni ce pornesc de la descuamări ale mucoasei gastrice secretorii, leziuni focale sau multifocale, gastrită generalizată, tulburări ale motilităţii gastrice, tulburări ale eliminării stomacului, reflux gastroesofagian până la  gastropatie obstructivă. Sindromul afectează atât mânjii de până la 2 luni (25 – 50%) cât şi animalele adulte (52).

Dacă diagnosticul clinic este mai dificil de stabilit, diagnosticul endoscopic şi necropsic  a relevat o incidenţă de până la 70 – 90%  dintre pacienţii cu leziuni gastrice.

Patogeneza. Ulcerul gastric la cabaline a fost studiat mai ales la rasele de sport, incriminându-se ca factor declanşator stresul, acesta determinând o hipersecreţie a acidului clorhidric. Datorită secreţiei continue de acid clorhidric, lipsa alimentării/păşunării determină o scădere a tamponării acide cu afectarea mucoasei gastrice. În plus stresul de orice natură (stres de transport, consecutiv activităţii fizice – competiţionale) determină o hipersecreţie de acid clorhidric, secreţie ce nu are capacitatea de a fi tamponată în mod fiziologic. Oricum, mecanismele patogenetice sunt pe de parte de a fi cunoscute, un rol aparte fiind atribuit  lui Helicobacter pylori (după unii autori, acest rol este pur speculativ)(52).

Diagnosticul clinic. În foarte multe cazuri ulcerul gastric este asimptomatic, formele mai grave dezvoltând  o simptomatologie  atipică: inapetenţă,  deprecierea stării generale şi colici medii în unele cazuri.

La mânji tabloul clinic constă din: bruxism (scrâşnirea dinţilor), decubit dorsal, hipersalivaţie, încetarea suptului, diaree şi colici. Simptomatologia nu este caracteristică, diareea asociată cu hipersalivaţia (secundară iritaţiei esofagiene consecutive refluxului gastroesofagian), bruxismul (contracturi bruşte ale arcadelor dentare) şi eventual decubitul dorsal, poate orienta diagnosticul către ulcerul gastric. Confirmarea la animalul în viaţă se face prin endoscopie.

La cabalinele adulte, ulcerul gastric evoluează cel mai adesea asimptomatic sau cu simptomatologic atipică: inapetenţă, colici recurente, stare generală proastă. Alte semne pot fi: modificări ale atitudinii, „înţepeneală”, contracturi abdominale şi performanţe slabe la caii de sport.

Diagnosticul poate fi suspicionat clinic şi se confirmă  prin endoscopie sau prin terapie specifică (diagnostic terapeutic).

Testele de laborator constau din decelarea sângelui în fecale, acesta apărând doar în cazul ulcerelor profunde.

Tratamentul are mai multe obiective:

Scăderea secreţiei acide: Omeprazol (1 - 4 mg/kg la 24 ore – oral).  Radostits Ot., 2008 recomandă începerea tratamentului cu doze mari (4 mg/kg/zi) timp de 14 zile, după care doza se reduce la 1- 2 mg/kg /zi pe o perioadă lungă de timp, atâta timp cât există factorii de risc (stres, efort fizic, administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene – fenilbutazon etc.).

Antagonişti ai receptorilor H₂ – Cimetidina 20 - 25 mg/kg oral, la 6 - 8 ore.  Cimetidina poate fi administrată şi i.v. în doză de 7 mg/kg la 6 ore (333).

Ranitidina poate fi administrată în doză de 6,6 mg/kg la 8 ore oral, iar Famotidina în doză de 3 mg/kg oral la 12 ore sau i.v. în doză de 0,3 mg/kg la 12 ore.

Antacidele orale nu se absorb şi au rolul de a neutraliza acidul gastric, a scădea activitatea pepsinei şi a stimula prostaglandinele locale. În acest sens se poate administra oral hidroxid de aluminiu 30 grame şi 15 grame de hidroxid de magneziu.

Totodată se va schimba regimul de viaţă al animalelor, Radostits Ot., 2007 recomandând  scoaterea animalelor bolnave de la efort şi lăsarea liberă la păşune. În plus, administrarea de fân de bună calitate poate remedia sindromul, cu sau fără tratament specific.

La caii de sport acelaşi autor recomandă administrarea cronică de Omeprazol (1 mg/kg oral zilnic) la care se adaugă alimentarea  corectă şi lăsarea liberă periodic pe păşune. În acest sens, autorul consideră că toţii caii de sport de performanţă sunt considerate animale cu risc crescut pentru ulcer gastric.