3.2. Refluxul gastroesofagian

Refluxul gastroesofagian este descris la câine şi pisică şi constă din întoarcerea conţinutului gastric şi duodenal în esofag. Refluxul gastroesofagian se poate întâlni atât la animalele sănătoase cât şi la cele cu diverse afecţiuni esofagiene.

Etiologia: conformaţia anatomică a sfincterului esofagian; hernia hiatală, reducerea motilităţii esofagiene, în special la nivelul porţiunii terminale (anestezie prelungită, boli neuromusculare, terapie anticolinergică,  cauze necunoscute)(430).

Alte cauze sunt: esofagitele, vagotomia, ascita, dispneea inspiratorie,  medicaţia beta adrenergică, simpaticomimeticele (isoproterenol), parasimpaticoliticele (atropina), tranchilizantele (diazepamul, morfina); alimentele bogate în grăsimi, ciocolata, altele (acidifierea conţinutului gastric, sindromul Zollinger-Ellison – tumora de pancreas combinată cu ulcer gastroduodenal recidivant).

Clinic se observă: 1) regurgitaţia (revenirea alimentelor ingerate din esofag sau stomac, fără efort de vărsătură), de obicei intermitentă (rar persistentă).  Uneori voma poate prezenta strii de sânge. Frecvent, după regurgitaţie, animalul înghite o cantitate mare de apă; 2) voma – ocazional; 3) Ptialism, aerofagie (borborigme, distensie gastrică); 4) slăbire; 5) ocazional apare tusea, în momentul când materialul regurgitat  alunecă prin laringe.

Diagnosticul se suspicionează pe baza anamnezei: animale care au fost  anesteziate sau care îndeplinesc unele din condiţiile cauzale (medicaţia administrată, gastrite etc.). La examenul fizic se constată un „disconfort” care poate fi diagnosticat prin palparea abdomenului cranial – fapt ce determină refluxul gastroesofagian; materialul regurgitat este adesea fluid cu pH acid.

Diagnosticul se poate preciza pe baza examenului radiografic, situaţie când se pot diagnostica mai ales cauzele refluxului (ex hernia hiatală). Mai util este examenul radioscopic cu substanţă de contrast, situaţie când se observă hipomotilitatea esofagiană cu refularea conţinutului din stomac spre esofag.

Endoscopia permite vizualizarea refluxului şi a leziunilor de la nivelul esofagului consecutiv  conţinutului acid  regurgitat.

Diagnosticul diferenţial se face faţă de gastroenteropatii sau de bolile esofagiene acute.

Tratamentul poate fi conservativ: alimente bogate în proteină (cresc tonusul sfincterului esofagian) şi sărac în grăsimi; metoclopramid (0,2 mg/kg p.o., la 8 ore – câine şi pisică); medicaţia antiacidă: cimetidină 4 mg/kg p.o. la 6 ore; ranitidină  1 - 2 mg/kg p.o. la 12 ore; famotidină 1 mg/kg p.o. la 12 ore; omeprazol 0,7 mg/kg p.o. la 24 de ore pentru cel mult 20 de zile (430).

În cazurile grave, persistente, se aplică tratament chirurgical pentru rezolvarea herniei hiatale.

Bolile  esofagului