Hepatitele (animale de fermă)

Bolile Hepato-Biliare la animalele de fermă

Hepatitele

La animalele mari, sistematizarea bolilor hepatice  în hepatite şi hepatoze (distrofii) nu este pe deplin acceptată, cei mai mulţi autori preferând termenul de hepatopatie (333).

Cauzele hepatopatiilor sunt multiple: toxice, infecţioase, metabolice ş.a.

Hepatopatiile toxice ale animalelor de fermă pot fi cauzate de substanţe anorganice (cupru, fosfor, fier, arsenic, seleniu – rar); substanţe organice (tetraclorură de carbon, hexacloretan, crezoli, cloroform, chinolone, fumarat feros – la mânji etc.); plante (Trifoi, Senecio, Crotalaria, Heliotropium, Tribulus, Encephalartos  ş.a.), fungi (Aspergillus, Fusarium, Pithomyces, Penicillium ş.a.), alge, insecte ş.a.

Hepatite infecţioase: Bacillus piliformis, Herpes virusul ecvin 1, Deltaproteobacterium, Virusul arteritei ecvine, Clostridium   ş.a. (333).

Hepatite imune: Hepatita ecvină postvaccinală cunoscută şi sub denumirea de Hepatita serică acută  idiopatică, Boala Theiler sau Atrofia acută hepatică  - hepatită postvaccinală.

Micoze şi parazitoze: Histoplasmoza, Fascioloza, Ascaris (migrarea intrahepatică), granuloame fibroase intrahepatice ale larvelor de Shistosomiasis (ecvine), Sarcocysti ş.a.

Nutriţionale: carenţa tocoferol – selenică determină hepatită necrotică la suine. Alte carenţe şi tulburări metabolice induc lipidoză hepatică şi hiperlipemie la mânji, ovine sau bovine (sindromul vacii grase).

La ovinele din Noua Zeelandă a fost descrisă o hepatopatie Boala ficatului alb în care este incriminată carenţa de cobalt. Boala se manifestă cu: forosensibilizare, anorexie, slăbire, uneori icter şi orbire; la necropsie se remarcă hepatomegalie, decolorare hepatică şi infiltrare lipidică masivă.  O afecţiune similară  a fost observată în Norvegia, hepatopatia fiind indusă de micotoxine (333).

Tabloul clinic este nespecific iar simptomele apar tardiv în evoluţia bolii datorită rezervei funcţionale hepatice  deosebite (70 - 80%). La cabaline hepatopatiile severe se însoţesc frecvent de anemii hemolitice manifestate clinic prin anemie şi hemoglobinurie.

Tabloul clinic este dominat de anorexie şi tulburări comportamentale de tip depresiv (rareori de tip excitant). Alte semne clinice: icter, slăbiciune musculară, somnolenţă, decubit şi convulsii intermitente în stadiile finale – comă hepatică.

În formele precoce se pot observa manifestări cutanate: păr casant, dermatite, prurit şi fotosensibilizare.

La cabaline se mai pot observa următoarele semne clinice: febră intermitentă, somnolenţă profundă, tahicardie, deshidratare, colici abdominale, edeme abdominale ventrale, tulburări de coagulare a sângelui, contracţii musculare localizate (fasciculaţii), diaree sau constipaţie. Icterul este un semn constant în hepatitele acute necrotice. Disfagia, fotosensibilizarea şi hemoragiile apar mai ales în fazele terminale ale cirozei hepatice. Alte semne observate în hepatopatii la cabaline: ulcere bucale, paralizie laringeală bilaterală, tulburări de motilitate intestinală, tenesme, prolaps penian şi leziuni rectale. La cabalinele cu hiperamoniemie se observă tulburări nervoase de tip excitativ – sindromul hepatoencefalic: comportament agresiv, mers în manej, tremurături musculare, manii ş.a.

Hepatita infecţioasă – Rift Valley Fever

Cunoscută şi ca Hepatita enzootică afecţiunea este o boală infecţioasă produsă de un virus din genul Phlebovirus şi transmisă prin intermediul insectelor hematofage la om, rumegătoare şi cabaline. Boala se întâlneşte în ţări din sudul Africii prezenţa sa în alte zone încadrându-se în domeniul bioterorismului.

Dacă la animalele adulte mortalitatea este de 20 - 30% la animalele tinere aceasta poate ajunge la 100%.

Clinic hepatita infecţioasă se manifestă cu  sindrom febril, hipersalivaţie, apatie, diaree şi durere abdominală. La femele gestante se produce avortul.

Morfopatologic se observă hepatomegalie şi leziuni hemoragice. Histologic se observă focare de necroză hepatică cu incluzii eozinofilice intranucleare.

Diagnosticul se confirmă prin identificarea virusului.

Boala Theiler (Hepatita serică ecvină)

Este o hepatopatie a cabalinelor adulte care se manifestă mai ales în sezonul cald la caii care au fost vaccinaţi cu 4 - 10 săptămâni înainte de apariţia semnelor clinice (mai ales cu anatoxină tetanică).

Tabloul clinic. Semne nervoase: stare depresivă, comportament bizar, orbire sau ataxie. Semnele nervoase apar înaintea declanşării icterului: mucoase icterice, bilirubinemie, hemoglobinurie (inconstant). În unele cazuri s-au semnalat şi colici abdominale (cu hepatomegalie şi împâstare gastrică).

Diagnosticul de laborator: creşterea transaminazelor (AST - +1000 UI/L. Creşterea peste 4000 UI/L – prognostic foarte grav, fatal), creşterea moderată a GGT-ului (100 – 300 UI/L); creşterea moderată a bilirubinei conjugate şi creşterea deosebită a bilirubinei neconjugate: prelungirea timpului protrombinic, creşterea acizilor biliari şi a amoniemiei; hipoglicemie şi acidoză metabolică (uneori alcaloză)(309).

La examenul ecografic (dreapta dar şi stânga, spaţiul intercostal VII) ficatul apare intens anecoegen.

Tratamentul este simptomatic – v. principiile terapeutice la Encefalopatia hepatică la cabaline.

 Boala Tyzzer

Este o boală infecţioasă a mânjilor ( 8 – 42 de zile) cu evoluţie sporadică şi care este indusă de Clostridium piliforme.

Tabloul clinic: evoluţie rapidă cu stare depresivă, anorexie, hipertermie, icter, convulsii, şoc, diaree şi moarte.

Diagnosticul se bazează pe evoluţia sporadică (câte un exemplar într-un efectiv de cai, extrem de rar evoluează la mai mulţi pacienţi), semnele clinice şi vârsta pacientului.

Diagnosticul de laborator: creşterea AST şi a sorbitol dehidrogenazei, creşterea bilurbinei directe şi indirecte, hipoglicemie, acidoză metabolică severă.

Tratamentul este simptomatic (v. Encefalopatia hepatică la cabaline) la care se adaugă doze mari de antibiotice (Penicilină 44.000 UI/Kg la 6 ore; Gentamicină – 6,6 mg/kg i.v. la 24 ore – la mânjii cu activitate renală şi rehidrataţi masiv; Metronidazol 15 - 25 mg/kg p.o. la 6 - 12 ore).

Tratamentul şocului - pentru restabilirea patului vascular se vor administra cantităţi mari de soluţii electrolitice (până când presiunea venoasă centrală creşte la peste 11 cm H₂O); Dobutamină 5 – 10 µg/kg/min; Dopamină 5 – 10 µg/kg/min sau Norepinefrină 0,1 – 1,0 µg/kg/min – toate acestea pentru normalizarea presiunii arteriale.

Se mai administrează pentoxifilin – 8,4 mg/kg p.o. sau i.v. la 8-12 ore şi la nevoie Oxigen  5litri/min intranazal (309).