3.1. Esofagitele

Cauzele esofagitelor sunt: A) Primare prin agenţi fizici: corpi străini, yatropatii (greşeli în tehnica introducerii sondei nasoesofagiene, forţarea respingerii de corpi străini cu diferite sonde şi fără să se respecte pregătirea animalului etc.), alimente îngheţate sau fierbinţi; agenţi chimici: substanţe corozive, reflux gastroesofagian, B) Secundare: inflamaţii bucale, faringiene; C) Simptomatice: hipovitaminoze, parazitoze, micoze, diverse infecţii etc.

Clinic, în formele uşoare (catarale), animalele pot fi asimptomatice. În formele grave, starea generală se modifică şi apare disfagia esofagiană: eliminarea de alimente nedigerate la un timp variabil după deglutiţia acestora. Animalele pot consuma apa, iar ca semne asociate apare tusea şi dispneea. În cazul afecţiunilor cronice apare slăbirea animalelor. La palpaţia externă esofagul apare sensibil (palpaţia provoacă durere)

Diagnosticul se stabileşte pe baza simptomatologiei. Diagnosticul diferenţial se face faţă de celelalte boli ale esofagului.

Evoluţia  depinde de cauza esofagitelor, fiind foarte grav în cazul esofagitelor determinate de arsurile chimice (ex. ingestia de sodă caustică). Vindecarea esofagitelor este deseori incompletă, persistând stenozele, alături de dilataţii dispuse cranial (44).

Tratamentul. Esofagitele uşoare sau medii se rezolvă printr-un tratament minim, adeseori doar cu un regim dietetic (cantităţi reduse cantitativ, apoase, cu cantităţi mici de grăsime şi mare de proteine. În formele grave, se opreşte alimentaţia (se realizează alimentaţie pe sondă) şi se administrează pansamente, cade exemplu Sulcralfate (Gastrofait, Sucralan ®, Venter) – 0,5 – 1,0 gr. oral, la 8 ore (218). La mânji, Sanchez, 2004 recomandă 10-20 mg/kg la 6-8 ore. La pisici, doza este de  0,25 – 0,5 g p.o. la 8-12 ore (Zerbe şi Washabau, 2000) iar la reptile – 500 – 1.000 mg/kg p.o. la 8 ore (Sanchez, 2004 şi Nadeau şi Andrews, 2003)- cit. din Plumb D.C., 2005 (325).

În cazul  refluxului gastroesofagian la câine, se  recomandă Metoclopramid (0,1 – 0,4 mg/kg la 6 – 8 ore, s.c., i.m., p.o.). Reducerea secreţiei gastrice se realizează prin administrarea de Ranitidină (0,5 – 1 -2 mg/kg, p.o. la 12 ore (Watrous, 1988; Hall şi Twedt, 1988); famotidine (O,1 – 0,2 mg/kg la 8 ore (Zerbe şi Washabau, 2000, sau 0,5 – 1 mg/kg, p.o., s.c., i.m. sau i.v. la 12 – 24 ore (Matz, 1995; Johnson, Sherding şi col., 1994); Omeprazol: 0,5 – 1mg/kg, p.o. la 24 de ore (Davenport, 1992) la cîine şi 0,7 mg/kg p.o. la 24 de ore la pisică (Johnson, 1996). La cabaline, doza este de 4 mg/kg p.o. la 24 de ore (Andrews şi Nadeau, 1999)(la cabaline face parte din clasa 5 de medicamente, ARCI UCGFS – Plumb D.C., 2005). La suine, doza este de  40 mg p.o. la 24 ore, timp de 2 zile (pentru prevenirea ulcerului gastric)(DeMint, 1999).

În cazul complicaţiilor bacteriene sau a pneumoniei prin aspiraţie se instituie antibioterapia.  Durata tratamentului se stabileşte empiric, timp de 5 - 7 zile în formele de gravitate medie, sau de 2 - 3 săptămâni, în formele severe.

 Bolile  esofagului