Sindromul hepato
- renal (SHR) este definit
ca o insuficienţă renală de etiologie
neexplicată apărută la pacienţii cu boală hepatică în absenţa unor cauze
cunoscute de insuficienţă renală evidente clinic, paraclinic sau histologic.
SHR trebuie diferenţiat de Insuficienţa Renală
Acută, mai ales când insuficienţa renală apare concomitent cu insuficienţa
hepatică acută. Aceste situaţii sunt: infecţii (ex. leptospiroza); intoxicaţii
(tetraclorura de carbon, tetraciclina, fosforul), factori hemodinamici (şocul,
insuficienţa cardiacă congestivă), neoplasme, boli chistice renale, amiloidoza.
Aceste cauze determină atât o insuficienţă renală cât şi una hepatică. În acest
caz nu se poate vorbi de o SHR ci de o IRA concomitentă cu Insuficienţa
Hepatică.
Patogeneza SRH este necunoscută fapt ce face dificilă
terapia. În declanşarea SHR sunt incriminaţi mai mulţi factori: scăderea
fluxului renal, vasoconstricţia renală, prezenţa icterului, mecanisme hormonale
(activarea sistemului renină-angiotensină, afectarea prostaglandinelor renale,
afectarea sistemului chininelor, intervenţia peptidului natriuretic
atrial, endotoxinemia, deficitul de
glomerulopresină), mecanisme nervoase şi hemodinamice (afectarea distribuţiei
intrarenale a fluxului sanguin, creşterea
activităţii sistemului nervos simpatic).
În ceea ce priveşte complexitatea SHR menţionăm
faptul că în cazul în care s-au transplantat rinichii de la un bolnav (om) cu
SHR la un primitor, aceştia şi-au reluat funcţia. De asemenea transplantul hepatic la pacienţii cu SHR a făcut ca funcţia
renală să se normalizeze (425).
Diagnosticul diferenţial se face faţă de IRA. În
SHR sodiul urinar este foarte scăzut (sub 10 mq/l, uneori chiar sub 2,5mQ/l) faţă de IRA în care sodiul
este de peste 30 mq/l. Se menţionează şi situaţia în care SHR (sodiu urinar scăzut) a trecut în IRA (sodiul
urinar a crescut). În cazul SHR, rinichiul are capacitatea de concentrare a
urinei (raport osmolaritate urinară/osmolaritate plasmatică > 1 faţă de IRA în care urina este izoosmotică.
Tratamentul vizează mai mult prevenirea instalării
SHR decât tratamentul acestuia, deoarece terapia este paleativă: restricţia de
sodiu şi lichide, corecţia echilibrului acidobazic, corectarea anemiei,
tratamentul encefalopatiei hepatice, administrarea vasodilatatoarelor
(propranolol şi nadolol), dializă, transplant hepatic ş.a.
În ceea ce priveşte Insuficienţa hepatică la animale, autorii studiaţi
nu menţionează apariţia SHR la animale. DiBartola S. P., 2006 descrie
SHR, dar face menţiunea expresă că la animale acest sindrom nu a fost descris.
Apreciază faptul că în cazul diagnosticului
unui tablou clinic asemănător cu cel descris la om, medicii veterinari pot să
aplice terapia descrisă în SHR (113).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu