3.7. Diverticulele esofagiene

Reprezintă o „ieşire” de tip sacular a mucoasei esofagiene prin musculatură (figura 9). Afecţiunea poate fi congenitală sau  câştigată. În acest ultim caz, diverticulul poate fi urmarea unor stricturi esofagiene (sau corpi străini intraluminal) cu creşterea presiunii intraesofagiene anterior obstrucţiei – diverticul de pulsaţie. A doua situaţie  presupune inflamaţia periesofagiană cu fibrozare  şi realizarea de aderenţe periesofagiene – diverticul de tracţiune.

In diverticul se acumulează alimente care perturbă motilitatea esofagiană şi chiar compresiunea lumenului esofagian.

Clinic se observă disfagie, eructaţii şi  vomă. Diverticulele masive pot perfora esofagul cu realizarea de  mediastinite şi tulburări respiratorii.

Diagnosticul se realizează prin radiografie cu substanţă de contrast – cu două incidenţe perpendiculare.

Tratamentul este chirurgical – reconstrucţia peretelui esofagian.

Figura 9

Diverticul esofagian dorsal la câine

– radiografie de contrast –

Bolile  esofagului