Reprezintă ultima subgrupă a afecţiunilor
parenchimale din clasificarea propusă de Grupul de Standardizare a Afecţiunilor
hepatobiliare la câine şi pisică. Aceste afecţiuni se încadrează în domeniul
morfopatologiei, fiind întâlnite în mai multe afecţiuni hepatobiliare. În acest sens autorii le menţionează şi le
descriu din punct de vedere morfopatologic fără a face şi o corelare clinică cu
afecţiunilor hepatobiliare. De aceea doar le vom enumera conform standardizării
propuse fără a le şi descrie din punct de vedere morfopatologic.
1.
Modificări citoplasmatice
Picături proteice
intracitoplasmatice
Corpi citoplasmatici
eozinofili
Citoplasmă cu aspect mat
(„geam mat”): tumefacţie citoplasmatică cu granule hialine foarte fine. Apare
ca urmare a creşterii reticulului endoplasmatic rugos în urma administrării de
diverse substanţe sau medicamente (fenobarbital ş.a.).
Acumulări de cupru
intracitoplasmatic: genetic sau secundar în colestază sau hepatitele cronice.
Afecţiunea a fost descrisă în cadrul hepatitelor cronice.
Acumulările de fier
intracitoplasmatic. Ettinger S.J. şi Feldman E.C., 2005 descriu o hepatopatie
consecutivă acumulării de fier pe care o vom prezenta la sfârşitul acestei
secţiuni.
Emperipolesis – este un
fenomen rar care constă din invaginaţia membranei hepatocitare. Se observă în
limfomul malign celular T epiteliotrop în care limfocitele neoplastice sunt
„absorbite”(engulf – engl.) de către
hepatocite.
2. Modificări
nucleare
Incluzii intranuclare –
incluzii rectangulare eozinofilice fără a li se cunoaşte semnificaţia.
Invaginaţii citoplasmatice
– pătrunderea de citoplasmă în nucleu sub formă de incluzii ovale sau rotunde
Incluzii de glicogen
intranuclear
Incluzii intranucleare
virale
Incluzii acido-rezistente
intranucleare
Celulele Stelate
Celulele stelate
prezintă intracitoplasmatic vacuole mari
de lipide. Creşterea numărului de celule stelate apar la pisicile bătrâne şi
mai puţin la câinii în vârstă. Aceste celulele solitare prezintă vacuole mari
de lipide care deplasează nucleul la periferie. Nu se cunoasşte semnificaţia acestora,
observându-se mai ales la pisicile cu intoxicaţie cronică cu vitamina A.
Celulele Kupfer
Necroza celulelor Kupfer:
în sepsii şi toxiemii.
Eritrofagocitoza/hemosideroza
Pigmentarea biliară
Corpii eozinofili
inracitoplasmatici
Încărcarea lipidică ceroasă a celulelor Kupfer
Lipogranulomatoza (chiştii
graşi) şi Granulomatoza pigmentară
Conglomerate de macrofage
încărcate cu depozite ceroide sau pigmentare.
Hematopoieza Extramedulară
La nou-născuţi hematopoieza
extramedulară şi megacariocitară este un proces fiziologic – activitate
eritropietică în: parenchim, stroma tisulară portală şi aria perivenulară. În
septicemiile bacteriene activitatea hematopoietică extramedulară poate fi
crescută.
La câinii bătrâni (mai
puţin la pisici) activitate eritropoietică şi megacariocitară se observă ca
zone focale mici în cazul hepatopatiilor induse steroidal sau în infecţiile
purulente (piometru, pleurită, peritonită produse de nocardioză sau
actinomicoză).
Hepatopatia
indusă de fier
La cca. 80% din câinii cu hepatopatii cronice de
tip necro-inflamator, concentraţia tisulară de fier este mult crescută faţă de
normal stabilindu-se faptul că fierul este un factor profibrogenetic. În plus,
la animalele cu concentraţie mare de fier (la om în hemocromatoză) s-a
observat şi o reducere a concentraţiei de vitamina E; nivelul scăzut de
vitamina E făcând să crească acţiunea oxidantă a fierului asupra hepatocitului.
În cazurile de creştere a nivelului fierului intrahepatic, terapia cu vitamina
E şi Silimarină este indicată pentru a proteja hepatocitul de acţiunea oxidantă
a fierului.
Scherk M.A. şi Center S.A., 2005 menţionează faptul că la câine şi pisică hepatopatiile asemănătoare hemocromatozei
umane sunt rareori diagnosticate, în cazul apariţiei acestor afecţiuni
recomandându-se pe lângă administrarea de vitamină E şi Silimarină şi a
flebotomiilor (eliminarea de sânge a cel mult 15% din volumul sanguin de 2
ori/săptămână) (137).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu