Sunt afecţiuni
caracterizate prin dilataţii şi aperistaltism la nivelul unor zone întinse ale
esofagului. Se întâlnesc mai rar la animalele mari, diagnosticându-se frecvent
la câine sub formă de megaesofag.
Cauzele sunt
congenitale sau la animalele adulte, pot fi urmarea unor leziuni acute.
Disautonomia (afecţiunile sistemului nervos vegetativ) evoluează constant cu
dilataţie esofagiană. Alte cauze sunt: miastenia gravis, lupus sistemic eritematos,
jigodie, tetanosul, neoplaziile, stricturile consecutive persistenţei arcului
aortic, corpi străini, intoxicaţiile cu plumb sau organofosforice, hernia
hiatală, dilataţia – volvulusul gastric, inflamaţiile timusului.
Patogeneza
megaesofagului nu este pe deplin cunoscută, fiind încriminate tulburări la
nivelul terminaţiilor vagale de la nivelul esofagului.
Clinic, apare
voma după un timp variabil de la consumul alimentelor. În timp se observă şi
slăbirea avansată a animalelor. În cazul bronhopneumoniei prin aspiraţie apare
febra, tusea expectorantă şi dispneea. Uneori pot apărea dureri musculare şi
mers ţeapăn cu polimiozită, slăbiciune musculară generalizată şi boli
neuromusculare.
Diagnosticul
clinic (vomă, slăbirea animalelor) la animale foarte tinere orientează
diagnosticul. Confirmarea diagnosticului se realizează prin examen radiografic/radioscopic
(cu substanţă de contrast).
Diagnosticul
diferenţial se impune faţă de disautonomie: evoluează tot la vârste foarte
tinere, dar simptomatologia este diferită: 1. Simptome majore: uscăciunea
mucoaselor bucale şi nazale; atonia sfincterului anal, incontinenţă fecală,
regurgitări, vomitări, dilataţie esofagiană, disurie, anurie, atonia
sfincterului vezical; 2. Simptome intermediare: încetinirea reflexelor fotomotoare
şi/sau midriază, depresie, abatere, letargie, diaree, anorexie; 3. Simptome minore:
xeroftalmie, protruzia pleoapei a treia, bradicardie (173).
Tratamentul. În
cazul dilataţiilor secundare se tratează cauza primară: miastenia gravis
(Piridostigmină 0,5 – 3 mg/kg la 8-12 ore +/- prednison 1 - 2 mg/kg la 12 ore);
lupus eritematos sau polimiozitele (prednison
1 - 2 mg/kg la 12 ore); disautonomia (tratament simptomatic), neoplaziile (citostatice), intoxicaţiile cu
plumb (EDTA calciu 25 mg/kg la 6 ore timp de 5 zile); organofosforice
(spălături gastrice, atropină – 0,2 mg/kg s.c.).
În cazul
megaesofagului idiopatic: metoclopramid (0,1 – 0,4 mg/kg la 6 ore, p.o., s.c.
sau i.m. – câine şi pisică) sau Cisapride (0,5 mg/kg la 8 ore; se reduce doza
dacă apar efecte adverse – dureri abdominale - câine)(nu se comercializează în
România).
Figura 8
Megaesofag, foxterier,
femelă, 9 ani. Sus: fără substanţă de contrast; Jos: după administrarea
sulfatului de bariu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu