3.4. Stenoza esofagiană

Îngustarea lumenului esofagian se întâlneşte relativ rar la animalele mari (44) fiind descrisă mai ales la animalele de companie (câine şi pisică)(137).

Etiologia stenozelor poate fi dependentă fie de peretele esofagian, fie de compresiunile externe. Peretele muscular a esofagului poate prezenta cicatrici sau stricturi consecutiv esofagitelor sau refluxului gastroesofagian.  Jergens A.E., 2005 precizează că timpul scurs între evoluţia unei esofagite severe la câine  şi apariţia stenozei esofagiene este de 1 până la 3 săptămâni (218). Compresiunile externe sunt reprezentate de limfadenitele, tumorile sau abcesele intratoracice.

Simptomatologia stenozei esofagiene constă din disfagie esofagiană, animalele preferă să consume alimente lichide, dispnee şi vomă.

La rumegătoare poate apărea meteorismul ruminal recidivant.

Diagnosticul se realizează pe baza simptomatologiei şi se confirmă prin sondaj esofagian (mai ales la animalele mari), endoscopie sau  examen radiografic cu substanţă de contrast. În acest ultim caz rezultate bune se obţin prin amestecarea sulfatului de bariu cu smântână sau iaurt, acesta permiţând vizualizarea  întregului esofag.

Diagnosticul diferenţial se face faţă de spasmul şi de dilataţiile esofagiene repetate.

Prognosticul depinde de cauzele stenozei, fiind  în general rezervat.

Tratamentul. Animalele vor fi hrănite cu alimente lichide. Pentru rezolvarea stenozei prin stricturile esofagiene (ale peretelui  esofagian) se recomandă  dilataţia mecanică.

La câine şi pisică, cateterele cu baloane se introduc sub ghidaj endoscopic până în zona stenozată. În acest loc, se va realiza umflarea balonului (nu se va umfla la maxim, mai mult decât recomandă firma constructoare) timp de 2 - 3 minute. După dezumflarea balonului, prin endoscop, se va verifica zona pentru a observa eventualele traume yatrogene.  Dacă nu se observă relaxarea esofagului, se repetă manopera dar cu un cateter cu balon mai mare decât precedentul.

Manopera se repetă de 2 - 4 ori la interval de 2 - 3 zile (cu anestezie de fiecare dată) (219).

După dilataţia mecanică se recomandă terapia esofagitei şi suprimarea alimentaţiei solide timp de 24 de ore. În cazul animalelor cu traume serioase ale mucoasei esofagiene se recomandă alimentaţia prin tub gastric – introdus prin gastrostomie.

Se administrează pansamente gastrice şi antihistaminice H₂: cimetidină (5 - 10 mg/kg p.o. la 6 – 8 ore – câine şi pisică; cabaline 1000 mg divizate în 2 - 3 prize), ranitidină (1 - 2 mg/kg p.o. la 12 ore – câine; 2,5 mg/kg i.v.,  la 12 ore sau  3,5 mg/kg p.o. la 12 ore – pisică; 6,6 mg/kg p.o. la 8 ore – cabaline), famotidină (0,5 mg/kg, p.o., s.c., i.m. sau i.v. la 12 - 24 ore – câine şi pisică;  0,23 mg/kg i.v. la 8 ore. 1,88 mg/kg la 8 ore p.o. sau 2,8 mg/kg p.o. la 12 ore – cabaline – Plumb D.C., 2005), nizatidină (2,5 – 5 mg/kg p.o./zi la cîine şi pisică – Plumb D.C., 2005).

Corticosteroizii (prednison 1-2 mg/kg divizat în 2 prize/zi timp de 10-14 zile după dilataţia mecanică) pot preveni fibrozarea şi apariţia cicatricelor consecutive.

Alimentaţia dietetică şi terapia refluxului gastroesofagian continuă timp de 10-14 zile.

Tratamentul chirurgical în cazul stenozelor are „reuşite” mai reduse decât prin tehnica dilataţiei prin sondă cu balon (219).

Stenozele prin compresiuni externe se tratează prin rezecţii chirurgicale, dilataţie cu balon sau tratament specific (iradieri, citostatice).

La animalele mari se recomandă intervenţii cu sonde de dimensiuni progresive.

Bolile  esofagului