În majoritatea cazurilor, afecţiunea este o paralizie de origine centrală, bulbară,
produsă de turbare, boala lui Aujeszky, diverse mielite sau encefalomielite,
hematoame sau tumori bulbare, febră vituleră, botulism şi micotoxicoze (44).
Uneori se poate întâlni şi o paralizie periferică, ca de exemplu în intoxicaţia
cu plumb, în paralizia de glosofaringian, în urma sclerozării consecutive
faringitelor profunde, a miodistrofiei de la nivelul faringelui.
Clinic se remarcă disfagia de tip faringian –
dificultatea deglutiţiei, căderea mâncării din gură sau eliminarea sub formă de
jetaj, salivaţie, tuse. În cazul obstrucţiei faringelui cu boluri alimentare,
apare dispneea.
Paralizia faringelui poate determina o
bronhopneumonie de aspiraţie, moment când starea generală se agravează.
Diagnosticul se confirmă prin palparea internă, după excluderea diagnosticului de turbare.
La animalele mici se poate realiza un examen radioscopic.
Diagnosticul diferenţial se face faţă de celelalte
boli ale faringelui: obstrucţia sau stenoza faringiană.
Tratamentul dietetic presupune administrarea
alimentelor pe sondă. Medicamentos se administrează: vitamine din grupul B,
stricnină, aplicarea de vezicătoare la nivelul cefei şi pe regiunea guturală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu