Faringitele sunt inflamaţii ale faringelui care
afectează toate speciile, cel mai adesea acestea evoluând concomitent cu
tonsilita.
Etiologia. Cauzele pot fi: A) Cauze primare:
debilitate, carenţe, alte organopatii, diverse solicitări funcţionale, factori
fizici (frig, nutreţuri îngheţate sau din contră, fierbinţi), traumatisme;
factori chimici: iritaţiile determinate de amoniac, hidrogen sulfurat, praf,
bismut, plumb, mercur ş.a. B) Cauze
secundare: inflamaţia faringelui prin difuziune de la organele învecinate
(stomatite, rinite, otite). C) stomatitele simptomatice se întâlnesc în
actinobaciloză, febra catarală ale rumegătoarelor, gurmă, pestă, rujet,
glosantrax, pseudopestă şi difterovariolă aviară, tbc, stahiobotriotoxicoză,
fusariotoxicoză.
Clinic, faringitele se manifestă prin disfagie de
deglutiţie, trismus, întinderea capului pe gât, introducerea labei în gură
(carnivore) – impunând diagnosticul de corp străin în faringe sau esofag. În
funcţie de tipul faringitei şi de gravitatea leziunii poate apărea febra. La palparea externă a regiunii se decelează
sensibilitate cu apariţia uneori a
tusei. La inspecţia internă a mucoasei faringelui se decelează forma
morfopatologică a faringitei (45).
Faringita catarală - se observă tumefacţia şi
înroşirea mucoasei. Uneori se pot decela eroziuni cu pete hemoragice sau
albicioase (catar purulent).
Faringita flegmonoasă se manifestă clinic prin
febră intensă, anorexie, sialoree, limfadenită mandibulară, cornaj şi chiar
vomă. La inspecţia mucoasei se observă focarele purulente.
Faringita pseudomembranoasă faţă de
simptomatologia specifică se poate percepe
zgomot de „drapel” determinat de falsele membrane, deseori prezente şi în
cavitatea bucală sau la originea esofagului. Boala este mai frecventă la
păsări.
Faringita gangrenoasă se manifestă prin starea
generală foarte gravă, hipotermie, deformarea regiunii care este rece,
crepitantă şi nedureroasă. Aerul expirat, jetajul sau conţinutul regurgitat are
miros ihoros.
Faringita cronică se diagnostică frecvent la
pisică, simptomatologia constând din:
accese de tuse, capul întins pe gât şi uneori vomă.
Diagnosticul diferenţial se impune faţă de
celelalte boli ale faringelui şi mai ales faţă de otite, cu care de altfel
faringitele se pot complica.
Morfopatologic se constată leziunile formelor clinice
descrise anterior, în formele grave apărând şi limfadenita mandibulară.
Tratamentul presupune identificarea şi eliminarea
cauzelor primare (frig, apă sau hrană îngheţată, iritaţiile etc.) şi tratament
medicamentos, în special antibioterapie timp de 5 - 7 zile. Local, mai ales la
animalele mici se poate administra albastru de metilen (amesteca cu miere sau
zahăr, nu ca soluţie simplă). Extern se fac fricţiuni cu tinctură de iod.
Formele gangrenoase necesită antibioterapie cu spectru larg, ser
antigangrenos, tratament general. În cazul asfixiei se poate pune problema
traşeotomiei de urgenţă (44).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu