2.1. Faringitele

Faringitele sunt inflamaţii ale faringelui care afectează toate speciile, cel mai adesea acestea evoluând concomitent cu tonsilita.
Etiologia. Cauzele pot fi: A) Cauze primare: debilitate, carenţe, alte organopatii, diverse solicitări funcţionale, factori fizici (frig, nutreţuri îngheţate sau din contră, fierbinţi), traumatisme; factori chimici: iritaţiile determinate de amoniac, hidrogen sulfurat, praf, bismut, plumb, mercur ş.a.  B) Cauze secundare: inflamaţia faringelui prin difuziune de la organele învecinate (stomatite, rinite, otite). C) stomatitele simptomatice se întâlnesc în actinobaciloză, febra catarală ale rumegătoarelor, gurmă, pestă, rujet, glosantrax, pseudopestă şi difterovariolă aviară, tbc, stahiobotriotoxicoză, fusariotoxicoză.
Clinic, faringitele se manifestă prin disfagie de deglutiţie, trismus, întinderea capului pe gât, introducerea labei în gură (carnivore) – impunând diagnosticul de corp străin în faringe sau esofag. În funcţie de tipul faringitei şi de gravitatea leziunii poate apărea febra.  La palparea externă a regiunii se decelează sensibilitate cu apariţia uneori a  tusei. La inspecţia internă a mucoasei faringelui se decelează forma morfopatologică a faringitei (45).
Faringita catarală - se observă tumefacţia şi înroşirea mucoasei. Uneori se pot decela eroziuni cu pete hemoragice sau albicioase (catar purulent).
Faringita flegmonoasă se manifestă clinic prin febră intensă, anorexie, sialoree, limfadenită mandibulară, cornaj şi chiar vomă. La inspecţia mucoasei se observă focarele purulente.
Faringita pseudomembranoasă faţă de simptomatologia specifică  se poate percepe zgomot de „drapel” determinat de falsele membrane, deseori prezente şi în cavitatea bucală sau la originea esofagului. Boala este mai frecventă la păsări.
Faringita gangrenoasă se manifestă prin starea generală foarte gravă, hipotermie, deformarea regiunii care este rece, crepitantă şi nedureroasă. Aerul expirat, jetajul sau conţinutul regurgitat are miros ihoros.
Faringita cronică se diagnostică frecvent la pisică, simptomatologia constând din:  accese de tuse, capul întins pe gât şi uneori vomă.
Diagnosticul diferenţial se impune faţă de celelalte boli ale faringelui şi mai ales faţă de otite, cu care de altfel faringitele se pot complica.
Morfopatologic se constată leziunile formelor clinice descrise anterior, în formele grave apărând şi limfadenita mandibulară.
Tratamentul presupune identificarea şi eliminarea cauzelor primare (frig, apă sau hrană îngheţată, iritaţiile etc.) şi tratament medicamentos, în special antibioterapie timp de 5 - 7 zile. Local, mai ales la animalele mici se poate administra albastru de metilen (amesteca cu miere sau zahăr, nu ca soluţie simplă). Extern se fac fricţiuni cu tinctură de iod.
Formele gangrenoase  necesită antibioterapie cu spectru larg, ser antigangrenos, tratament general. În cazul asfixiei se poate pune problema traşeotomiei de urgenţă (44).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu